Autor Hanu Ana
«Școala te învață cum să fii propriul tău dascăl, cel mai bun și cel mai aspru» .
N. Iorga
Evoluţia şcolii
Situată la o distanţă de aproximativ 10 km faţă de centrul comunei, şcoala cu clasele I – IV Răiuţi şcolarizează elevi proveniţi din cele trei sate: Răiuți, Farcaș, Jgheaburi, dar și din cătunul Muscocea. A luat luat fiinţă în 1912 şi a funcţionat într-o casă bătrânească din satul Răiuţi, aşa cum dovedeşte raportul cu nr. 58 din 16 iulie 1927, trimis de directorul Ion Rughiniş Revizoratului Şcolar Putna: « Şcoala primară din Comuna Reghiu, Cătunul Răiuţi funcţionează din 1912 într-o casă particulară a locuitorului Stoica Andrei Vlaicu[1]. Se compune din două odăi: una serveşte ca sală de clasă iar a doua ca sală de intrare pentru elevi. În ce priveşte starea localului, acesta lasă foarte mult de dorit. Sala de clasă este mică, relativ cu numărul de copii, friguroasă în timpul iernii… Mobilierul compus din 3 bănci, din care una s-a stricat, este insuficient pentru numărul de copii existent la această dată.» [2] Era primul an când se introducea clasa a V-a la această şcoală. Elevii erau distribuiţi pe clase astfel : clasa I: 8, clasa a II-a : 8, clasa a III-a : 11, clasa a IV-a : 2, clasa a V-a: 1.
Starea deplorabilă a clădirii impunea construirea, de urgenţă, a unui local propriu. Lucrările înaintau cu greu datorită lipsei de bani, iar mutarea în noua şcoală a fost forţată de împrejurări, aşa cum reiese din scrisoarea adresată de director preşedintelui Comitetului Şcolar la 11 februarie 1936: «Întrucât în toamna anului 1935 s-a terminat localul şcolii Răiuţi, adică terminat că nu s-a mai putut lucra din cauza timpului şi a cerinţei de a intra copiii în şcoală, căci n-aveam unde să ţinem cursuri, aceasta fiind pe la 21 noiembrie 1935. Astfel am intrat în şcoală fără sobă … dar acum nu se mai poate funcţiona în şcoală fără sobă… »[3].
Aceasta va deveni neîncăpătoare peste ani. În 1960 era descris astfel : «local compus din o sală de clasă, un hol şi o cancelarie; din lipsă de spaţiu, în cancelarie învaţă clasa a III-a»[4]. Numărul copiilor de vârstă şcolară fiind în creştere, în 1963 se va construi, în apropierea celei vechi, o şcoală cu două săli de clasă şi o cancelarie, din chirpici, acoperită cu ţiglă. Avea, spre nord, o curte generoasă, în care cei peste 100 de copii se puteau juca în voie, iar spre sud un teren sportiv, unde, mai târziu, în 1973, am găsit și eu aici amenajat un teren de volei, unde ne petreceam după-amiezile în mod plăcut, cei opt tineri dascăli ai copiilor comunității.
Şcoala Răiuţi, construită în 1963, reparată în repetate rânduri
În anul 1969 corpul de inspectori ce controlau procesul de învăţământ de la Răiuţi în zilele de 5 – 6 martie, consemna la capitolul «Bază materială»: «două localuri proprii – unul fiind construcţie nouă, cu două săli de clasă şi un local vechi, prevăzut cu o singură sală de clasă şi una improvizată din cancelarie. Localul vechi este complet necorespunzător, fapt pentru care s-a prins în reparaţia capitală în vara acestui an».[5] Se ajungea la concluzia că reparația capitală a unui local deplorabi nu era avantajos, așa că se decide construirea unui nou local. Până toamna vechiul local s-a dărâmat şi a fost construit altul cu două săli de clasă.
Al doilea local al şcolii Răiuţi, construit în 1969 pe locul vechiului local din 1935
Cele două localuri au fost folosite ca spaţii de învăţământ în perioadele când au funcţionat cursurile gimnaziale. În perioadele când a funcționat doar cu ciclul primar cursurile s-au desfăşurat în localul construit în 1963, mai spaţios şi mai bine întreţinut. Fiind, însă, ameninţat cu degradarea, în vara anului 2002 s-au refăcut plafoanele şi, parţial, pereţii. În prezent cele două localuri sunt nefuncționale, într-o stare avansată de degradare.
Revenind la vremurile trecute, trebuie menționat că, dispunând de localurile de şcoală, primăria acorda, în repetate rânduri, cu prilejul sărbătorilor, libertate tinerilor din sat de a organiza baluri într-unul din imobile, fapt care ducea la degradarea acestuia. În ziua de 24 Ianuarie 1979 directorul şcolii coordonatoare controla această unitate şi constata o stare jalnică a acestuia: „pereţi murdari, geamuri sparte prin care pătrunde zăpada ce zace pe pavimentul acoperit cu un strat gros de noroi uscat, amestecat cu coji de nuci, seminţe, boabe de grâu, mucuri de ţigară şi alte gunoaie”.[6] Lipsa unui cămin cultural în sat, în care tinerii să-şi petreacă timpul liber, nu justifica această situaţie. Acum ar fi momentul ca aceste clădiri să fie reparate şi să primească altă destinaţie, de ce nu, un muzeu sătesc.
Înainte de război arhiva nu a fost întreţinută cum trebuie. Unele documente lipsesc, iar în unele cazuri cadrele didactice nu s-au semnat descifrabil, situaţie ce a împiedecat reconstituirea unei liste fidele cu numele acestora pe toată durata de funcţionalitate a acestei şcoli.
De la înfiinţarea sa şi până în prezent, şcoala Răiuţi a înregistrat o fluctuație în nivelul studiilor, după cum urmează:
– 1912 – 1926: clasele I – IV;
– 1926 – 1927: clasele I – V;
– 1927 – 1930: clasele I – VI;
– 1930 – 1940: clasele I – IV;
– 1940 – 1947: clasele I – VII;
– 1947 – 1961: clasele I – IV;
– 1961 – 1962: clasele I – V;
– 1962 – 1963: clasele I – VI;
– 1963 – 1963: clasele I – VII;
– 1964 – 1975: clasele I – VIII;
– 1975 – 1976: clasele I – IV şi VII –VIII;
– 1976 – 1977: clasele I – IV şi VIII;
– 1977 – 1983: clasele I – IV;
– 1983 – 1989: clasele I – VIII;
– 1989 – 1990: clasele I – IV;
– 1990 – 1995: clasele I – VIII;
– 1995 – 1999: clasele I –IV;
– 1999 – 2003: clasele I – VIII;
– 2003 şi în present: clasele I – IV.
Pe întreaga perioadă cât elevii de la Răiuţi au frecventat cursurile gimnaziale la Şindrilari au fost cazaţi în internatul şcolar. În anul 1999 internatul şi-a întrerupt activitatea, fapt care a dus la mutarea, din nou, a gimnaziului la Răiuţi. Numărul elevilor în ultima perioadă a fost într-o continuă scădere, determinând în anul 2003 suspendarea, din nou, a cursurilor gimnaziale.
Arhiva şcolii Răiuţi este incompletă, documentele din primele decenii fiind în avansată stare de degradare. Cu ajutorul acestora şi coroborate cu alte documente existente în arhivele celorlalte şcoli din comună, am reuşit reconstituirea, în cea mai mare parte, a activităţii depuse aici. Nu s-a manifestat grija cuvenită pentru păstrarea arhivei. Învăţătorii se schimbau de la o şcoală la alta, luând, uneori, cu ei şi unele documente şcolare. În 1939 are loc o corespondenţă contradictorie între directorul şcolii Reghiu, Gherasim Gheorghe şi cel al şcolii Răiuţi, Dumitru Dragomir. Primul îi scria celui de-al doilea: «Nu am a vă preda decât matricola, cataloagele, registrul de intrare şi ieşire, condica de prezenţă şi hârtiile intrate pe anul 1937-1938. Aţi lăsat odată la mine un coş cu nişte hârtii, în care aţi spus că este arhiva, vă rog să-l luaţi înapoi întrucât casa mea nu este depozit. Nu am luat în primire nici o şcoală şi ca atare, nu am ce da.»[7]
În timpul războiului şcoala de la Răiuţi a avut de suferit şi ea, ducând lipsă de învăţători, perioadele de funcţionare alternând cu altele de suspendare a cursurilor.
În data de 22 octombrie 1940 Inspectoratul Şcolar al judeţului Putna repartiza la această şcoală ca învăţător pe Tănase Ferdinand, refugiat din Basarabia, pentru a suplini pe postul rămas liber.
În 1943 anul şcolar nu se deschisese, încă, la 10 noiembrie. Acest fapt este confirmat de adresa Inspectoratului Şcolar nr. 9696/10.XI.1943 către directorul şcolii Reghiu, şcoală coordonatoare, prin care-l anunţa că la şcoala Răiuţi va fi detaşat un învăţător din Pecineaga, judeţul Tulcea, pentru ca şcoala «să înceapă imediat cursurile». Acesta n-a venit, cursurile vor începe după 10 ianuarie 1944 cu alţi învăţători şi se vor termina pe 30 martie 1944, când învăţătorul Patriche Vasile va fi concentrat pentru câteva luni. Acest lucru îl aflăm din informarea făcută de directorul şcolii Reghiu:
« Şcoala primară mixtă comuna Reghiu – Putna
nr. 17
14 februarie 1944
Domnule Inspector
În baza ordonanţei date de D-voastră, nr. 250 din 4 februarie 1944, avem onoarea a vă raporta următoarele:
Şcoala Răiuţi, neavând învăţător până la data de 10 ianuarie 1944, nu s-a făcut nici o situaţie în ceea ce priveşte raportările lunare.
În baza ordonanţei Domnului Inspector Şcolar copiii de la şcoala Răiuţi n-au fost obligaţi să vină la şcoala Reghiu”. [8]
Privind încadrarea cu personal, conform documentelor din arhivă, la şcoala Răiuţi primul învăţător calificat a fost Dragomir Dumitru, în 1934, iar primul profesor calificat a fost Tudorancea Mitica în 1971.
În anii şcolari 1973 – 1975 şcoala a funcţionat cu 2 învăţători şi 4 profesori calificaţi şi 2 necalificaţi. Au fost anii cu cea mai bună încadrare. Atunci şi aici mi-am început şi eu activitatea de profesor, perioadă care mi s-a întipărit în memorie cu multe amintiri despre foştii mei colegi, elevi şi oamenii locului, pentru tot restul vieţii. Cât am stat aici am avut prilejul să calc fiecare colţişor de sat, să cunosc fiecare locuitor, indiferent că era părinte de elev sau nu, să ştiu, aşa cum se spune în popor, de unde bea fiecare apă. Eram câteva cadre didactice tinere, abia ieşite de pe băncile şcolilor care ne pregătiseră pentru această misiune. Eram departe de şcoala cordonatoare, unde erau oameni cu mai multă experienţă. Aşa că ne-am sprijinit reciproc, am învăţat unii de la alţii şi ne-am înţeles minunat. Ştiam că succesul şcolar al elevilor şi al nostru depindea, în mare măsură şi de părinţi. Îi vizitam des, iar uşa casei şi sufletul fiecăruia ni se deschideau întotdeauna. De aceea, peste ani, n-am reuşit să înţeleg situaţia când unii colegi de acolo se plângeau că nu găsesc receptivitate la părinţi. Probabil că şi vremurile se mai schimbaseră, dar poate că nici nu găsiseră calea cea mai accesibilă spre aceştia. În esenţa lor au rămas aceeaşi oameni primitori, probabil puţin abrutizaţi de ani şi greutăţile vieţii. Vremurile s-au schimbat, însă, şi în bine. Cu treizeci de ani în urmă condiţiile erau extrem de grele. Cadrele didactice nu aveau de unde să-şi cumpere o pâine. De cel puţin două ori pe lună trebuiau să coboare la şcoala coordonatoare, după‑amiaza pentru activitatea culturală, şedinţă de partid sau alte activităţi. Trebuiau să plece cu 2 ore înainte pentru a străbate pe jos, prin noroaie, încălţate cu cizme de cauciuc, cei zece km dus şi zece întors. Iarna era foarte greu pentru că se însera devreme. Nici primăvara, când se topeau zăpezile şi când apa şi noroiul ajungeau la genunchi nu era mai uşor. La întoarcere orbecăiam ore în şir până ajungeam la casele noastre, iar pâinea cumpărată de la „centru” ne îngheţa în sacoşă. Uneori, în miez de iarnă, când lupii circulau nestingheriţi pe „pripor”, cei şapte oameni, câţi eram, trebuia să cântăm sau să facem zgomot pentru a nu se apropia de noi. Astăzi drumul este balastat, microbuzul şcolar circulă fără probleme, iar magazinul sătesc are de toate.
În anul școlar 2017 – 2018 s-a dat în folosință un nou local de școală, cu două săli de clasa și o cancelarie, toaletă interioară, apa curentă, încălzire centrală și mobilier modern. Localul are destinație atât pentru grădiniță, căt și pentru ciclul primar. Din păcate, numărul populației de vârstă preșcolară și scolară a scazut drastic, ducând la încetare învățamântului preșcolar și, în anul care urmează, și a cursurilor primare.
Localul școlii Răiuți ridicat în anul 2017
Școala Răiuți, interior
Școala Raiuți: NOU si VECHI
Numele cadrelor didactice care au slujit şcoala Răiuţi şi se regăsesc în documentele de arhivă sunt cele prezentate în tabelul următor:
| Anul şcolar | Nivelul de studii | Învăţători | Nr. elevi Primar / gimnaziu | Profesori |
| 1912-1921 | I-IV | Lipsa documente | – | – |
| 1921-1922 | I-IV | Constantin Apostol | Lipsă documente | – |
| 1922-1923 | I-IV | Stoica Ioana | 19 | – |
| 1923-1924 | I-IV | Stoica Dumitru – director Stoica Ioana | – | |
| 1925-1926 | I – IV | Ioana Stoica – director Graur Emil | 29 | – |
| 1926-1927 | I-V | Rughiniş Ion Neagu Hristea | 30 | – |
| 1927-1928 | I – VI | Popescu Virgil Neagu Hristea | 27 / 3 = 30 | – |
| 1928-1929 | Idem | Lipsă documente | – | – |
| 1929-1930 | Idem | Eleonora Gherasim – director Gherghe Constantin | 29 / 12 = 41 | – |
| 1930-1931 | I-IV | Constantin Sârbu | Lipsă documente | – |
| 1931-1932 | Idem | Seciu Dumitru | Cataloage deteriorate | – |
| 1932-1933 | Idem | Fotin Constantin | 43 | – |
| 1933-1934 | Idem | Preot Gherasim Fotin Constantin | 65 | – |
| 1934-1935 | Idem | Dragomir Dumitru | 53 | – |
| 1935-1936 | Idem | Hărăbor Manole | Cataloage deteriorate | – |
| 1936-1937 | Idem | Dumitru Dragomir Bosoiu Elena | Idem | – |
| 1937-1938 | Idem | Dragomir Dumitru Gherasim Gheorghe | Idem | – |
| 1938-1939 | Idem | Dumitru Dragomir | 64 | – |
| 1939-1940 | Idem | Lipsă documente- | – | – |
| 1940-1941 | I – VII | Tănase Ferdinand | 42 / 10 = 52 | C. Gherghe – director Ion Jipa |
| 1941-1942 | Idem | Lipsă documente | 6 în clasa a V-a | C.Ghiuță |
| 1942-1943 | I – VII | Indescifrabil | 65 / 30 = 95 | Dumitru Dragomir – director Preot Giurgea |
| 1943-1944 | Idem | Patrichi Vasile Cornici Elena | 37 /15-52 | Patrichi Vasile; anul şcolar s-a încheiat pe 30 martie, concentrat. |
| 1944-1945 | Idem | PatrichiVasile | 47 / 12 = 59 | Patrichi Vasile |
| 1945-1946 | I – VI | Benga Pavel Patrichi Vasile | 31 / 7 = 38 | Patrichi Vasile |
| 1946-1947 | I – V | Patrichi Vasile Neguţ Simion Benga Ion | Cataloage foarte deteriorate | Patrichi Vasile Neguţ Simion |
| 1947-1948 | I-IV | Benga Ion Ardeleanu Ghiţă Andronic Eva Miron Dumitru | 26? Un singur catalog (clasa a aII) | Informatii din adresa trimisă de primar Inspectoratului școlar: 71 în clasa I si 59 în clasele următoare. Se solicită învățători, întrucât inv. Ion Benga este bolnav. |
| 1948-1949 | Idem | Ion Ichim Alexe Pina | 23 (clasa a III-a) | Cataloage deteriorate Registru matricol semnat de Gh. Ardeleanu |
| 1949-1950 | Idem | Alexandru Ghiţă | 104 | Eva Andronic Gh Ardeleanu |
| 1950-1951 | Idem | Adreleanu Gheorghe Cernat Mihaela Tănase Sultana Neagu Elvira Stan Margareta | 98 | – |
| 1951-1952 | Idem | Istrate Aurelia Tănase Sultana Alexandru Ghiţă Matei Melania Neagu Elvira | 87 | – |
| 1952-1953 | Idem | Tănase Sultana Cernat Mihaela | 97 | – |
| 1953-1954 | Idem | Tănase Sultana Neagu Elvira | 114 | – |
| 1954-1955 | Idem | Cernat Mihaela Neagu Elvira Ciuchi Cornelia | 73 | – |
| 1955-1956 | Idem | Neagu Elvira Tătulescu Ion Gazdea Vasilica | 65 | – |
| 1956-1957 | Idem | Tătulescu Ion Istrate Aurelia Grigore Ilenuța | 65 | – |
| 1957-1958 | Idem | Caba Maria Roşcan Florica | 60 | – |
| 1958-1959 | Idem | Şuşu Florica Ciută Stana Vlaicu Ecaterina | 55 | – |
| 1959-1960 | Idem | Vlaicu Ecaterina Perju Geta Şuşu Florica | 45 | – |
| 1960 -1961 | Idem | – | Lipsă documente | – |
| 1961-1962 | I – V | Anghel Elena – pensionară, cu grad superior, medaliată de 3 ori Anghel Vasile Vlaicu Ecaterina | 68 /21 = 89 | Tudorache Alexandru –director Surlă Constanţa |
| 1962-1963 | I – VI | Necula Marilena Pamfile Vasile Săvulescu Iulia | 71 / 29 = 100 | Focşăneanu Gavril – director Giurgea Elena Stupu Constantin |
| 1963-1964 | I – VII | Muscă Victoria Grosu Maria | 65 / 47 = 112 | Popescu Enache – director Trifu Alexandru Pamfile Vasile Hybcher Avram Hybcher Solomon |
| 1964-1965 | I – VIII | Trifu Alexandru Pană Gheorghe | 56 / 67=123 | Popescu Enache – director Moldoveanu Maria Cazan Costică Simina Estera Cotea Vasilica Pamfile Vasile Pascariu Vasile |
| 1965-1966 | Idem | Sterian Georgeta Trifu Alexandru | 60 /64 = 124 | Popescu Enache – director Dobra Maria Popa Smaranda Onescu Ion Trifu Miclea Guriţă Gheorghe |
| 1966-1967 | Idem | Bontaş Lica Bontaş Vasile Miclea Vasilica | 58 / 71 = 129 | Popescu Enache – director Dobra Maria – studentă filolologie, an I, f. f. Purice Alexandru Onescu Ion – student matematică, an I, f. f. Pascariu Vasile – student matematică, an I, f. f. Trifu Miclea |
| 1967-1968 | Idem | Mihalache Aneta Dumitrache Didina Vlaicu Toadera | 55 / 68 = 123 | Pascariu Vasile – director Pascariu (Dobra) Maria Soare Zoica Soare Georgeta Trifu Miclea Guriţă Gheorghe |
| 1968-1969 | Idem | Dumitrache Didina Mihalache Aneta Vlaicu Toadera | 64 / 59 = 123 | Zară Stoica – director Pascariu Maria Cozma Lucian Trifu Miclea Hagiu Ştefan Guriţă Gheorghe Pascariu Vasile |
| 1969-1970 | Idem | Dumitrache Didina Guriţă Gheorghe Vlaicu Toadera | 63 / 57=120 | Zară Stoica – director Trifu Miclea Goleanu Nicolae Gheba Nicu Şuşu Dumitra Dinică Natalia Nica Gheorghe |
| 1970-1971 | Idem | Dumitrache Didina Dumitrache Stana Moldoveanu Florentina | 75 / 53=128 | Zară Stoica – director Şerbănescu Dumitru Creţu Teodora Trifu Miclea Vlaicu Toadera Creţu Aurica Guriţă Gheorghe |
| 1971-1972 | Idem | Dumitrache Didina Dumitrache Stana Olteanu Camelia | 70 / 61=131 | Zară Stoica – director Tudorancea Mitica Guriţă Gheorghe Şerbănescu Dumitru Badiu Vasile Trifu Miclea Vlaicu Toadera Măgureanu Pavel |
| 1972-1973 | Idem | Tuia Paraschiva Gheorghiţă Toadera Gheorghiţă Gheorghe | 63 / 64=127 | Tudorancea Mitica – director Cuzinschi Geta Pană Florica Trifu Alexandru Pîrvu Ioan Dumitrache Stana |
| 1973-1974 | Idem | Tudorancea Atena Stan Ştefana | 53 / 59=112 | Tudorancea Mitica – director Dima Ana Ciubotaru Săndica Caţan Mihail Pană Florica Gheorghiţă Toadera |
| 1974-1975 | Idem | Celmic Costică Tudorancea Atena | 57 / 69=126 | Tudorancea Mitica – director Dima Ana Pană Florica Trif Stana Caţan Mihail Baraboi Lenuţa |
| 1975-1976 | Idem | Ene Anton Toader Constanţa Baraboi Lenuţa | 65 / 66=131 | Hanu (Dima) Ana – director Stratulă Sergiu Ciu Adrian Pană Florica Jelea Elena Trifu Stana |
| 1976-1977 | Idem | Celmic Costică Baraboi Lenuţa Diaconescu Margareta | 70 / 32 =102 | Hanu Ana – director Munteanu Viorel Fătu Elena |
| 1977-1978 | I – IV | Ene Anton Diaconescu Margareta Baraboi Lenuţa | 60 | – |
| 1978-1979 | Idem | Pioară Virginia Bădica Mariana Stoinoiu Georgeta | 56 | – |
| 1979-1980 | Idem | Iotca Silviu Bădica Mariana | 64 | – |
| 1980-1981 | Idem | Bouroş Gheorghe Ţurcan Nicuşor | 62 | – |
| 1981-1982 | Idem | Cernica Lina Ţurcan Nicuşor | 55 | – |
| 1982-1983 | Idem | Cernica Lina Gropnicu Florentina | 52 | – |
| 1983-1984 | I – VIII | Cernica Lina – director Gropnicu Florentina | 47 / 54=101 | Bouroş Ileana Bouroş Sorin Ţurcan Nicuşor Mocanu Veronica Hanu Gherghina |
| 1984-1985 | Idem | Ţupă Mariana Cotia Ioana | 50 / 53=103 | Bouroş Sorin Negroiu Mioara – director Mocanu Veronica Hanu Gherghina |
| 1985-1986 | Idem | Hagiu Măriuţa Cotia Ioana | 40 / 51=91 | Bouroş Sorin Bouroş Gina Negroiu Mioara – director Hanu Gherghina Poiană Ileana |
| 1986-1987 | Idem | Miron Constantina Cotia Ioana | 41 / 49=90 | Bouroş Sorin Dorofte Virginel Mocanu Veronica Negroiu Mioara – director Gegea Georgeta Ciubotaru Săndica |
| 1987-1988 | Idem | Miron Constantina Lăzărică Marilena | 36 / 53=89 | Bouroş Sorin Vlaicu Maria Mocanu Veronica Negroiu Mioara – director Dumitraşcu Marcela |
| 1988-1989 | Idem | Miron Constantina Lăzărică Marilena – director | 33 / 41=74 | Bouroş Sorin Gavrilă Nastasia Miron Sinica Popa Tatiana Mocanu Veronica Vlaicu Maria |
| 1989-1990 | I – IV | Macrinoiu Constantina Lăzărică M.- director | 26 | – |
| 1990-1991 | I – VIII | Miron Sinica | 18 / 37=55 | Vlaicu Toader, Popescu Luminiţa Damian Tudoriţa Lepădatu Pina, Maftei Daniela |
| 1991-1992 | Idem | Hagiu Mariana | 8 / 37=43 | Avram Gheorghe Trandafir Ion, Maftei Şerbănel Vrăjitoru Elena – director Vidreanu (Trif) Rodica Sticlaru Florentina |
| 1992-1993 | Idem | Popescu Sinica | 6 / 30=36 | Bouroş Ionelia Trandafir Ion Maftei Şerbănel Vrăjitoru Elena – director Căpăţînă Nicoleta Sticlaru Florentina |
| 1993-1994 | Idem | Popescu Sinica | 6 / 24=30 | Bouroş Ionelia Mocanu Nicoleta, Sticlaru Florentina Căpăţînă Nicoleta Trifu Miclea |
| 1994-1995 | Idem | Popescu Sinica | 14 / 16=30 | Trif Valerica, Macrinoiu Constantina Ghiurău Dorina Burloiu Nicoleta |
| 1995-1996 | I – IV | Popescu Sinica | 19 | – |
| 1996-1997 | Idem | Popescu Sinica | 27 | – |
| 1997-1998 | Idem | Popescu Sinica Bouroş Nuţa | 17 | – |
| 1998-1999 | Idem | Popescu Sinica | 15 | – |
| 1999-2000 | I – VIII | Popescu Sinica | 15 / 9=24 | Trif Rodica Ion Oniţa |
| 2000-2001 | Idem | Popescu Sinica | 18 / 15 =33 | Trif Rodica Hanu Stan |
| 2001-2002 | Idem | Chipăilă Mihaela – director | 15 / 22=37 | Popescu Sinica, Bouroş Nuţa, Trif Rodica |
| 2002-2003 | Idem | Chipăilă Mihaela – director | 17 / 13=30 | Popescu Sinica, Mocanu Nuţa, Hanu Stan |
| 2003-2004 | I – IV | Chipăilă Mihaela Mocanu Nuţa | 22 | – |
| 2004-2010 | Idem | Chipăilă Mihaela | 14 | – |
| 2010-2011 | Idem | Mocanu Nuța | 9 | – |
| 2011-2012 | Idem | Stratulat Maria | 8 | – |
| 2012-2013 | Idem | Maftei Carmen Florentina | 6 | – |
| 2013-2015 | Idem | Popescu Sinica | 8 | – |
| 2015-2016 | Idem | Dobre Florentina | 7 | – |
| 2016-2017 | Idem | Marcu Daniela | 9 | – |
| 2017-2019 | Idem | Stratulat Maria | 7 | – |
| 2019-020 | Idem | Călianu Cosmina Elena | 6 | – |
| 2020-2021 | Idem | Dragnea Roxana Mihaela | 6 | – |
| 2021-2022 | Idem | Ceaușu Adelina | 5 | – |
| 2022-2023 | Idem | Crețu Georgiana | 6 | – |
| 2023-2024 | Idem | Burlacu Mihaela | 5 | – |
Motivele care au dus la suspendarea cursurilor gimnaziale la această şcoală au fost atât numărul mic al elevilor ce trbuiau şcolarizaţi la acest ciclu, cât şi încadrarea necorespunzătoare ce cuprindea numai cadre necalificate. S-a introdus transportul şcolar cu microbuz la şcoala Şindrilari nr.1 a elevilor de la gimnaziu din satul Răiuţi, care la data respectivă avea un efectiv scăzut: clasa a V‑a: 1 elev, clasa a VI‑a: 1 elev, clasa a VII‑a: 5 elevi, clasa a VIII‑a: 3 elevi. În drumul său microbuzul adună şi elevii care vin din satele Reghiu şi Piscu Reghiului. Analizând numărul elevilor de la ciclul primar în ultimele două decenii, constatăm o scădere drastică a acestuia, ca urmare a plecării tinerilor la muncă în alte țari. În anul școlar următor numărul elevilor va scădea sub 5, ceea ce va duce, automat la desființarea unității școlare. De la 131 elevi, cifra maximă atinsă în 1971 și în 1975, s-a ajuns la alarmanta situație de 4 -5 copii în 2024.
Dintre cadrele didactice menționate în tabelul de mai sus, care au decedat, se va menționa numele învățătorului Ion Benga, al cărui mormânt se află în cimitirul Bisericii „Sf. Nicolae” Reghiu. Epitaful de pe piatra funerară a acestuia conține următoarele cuvinte: „Învățător eminent, director de școală, cu inteligență și cultură deosebită, a colaborat la revistele de specialitate din țară și din străinătate din vremea sa. Mare invalid de război, prins în bombardamentul din 1944 la cazarma Regimentului „Dorobanți” , acoperit cu moloz, descoperit după 24 de ore, fapt ce a făcut să-și piardă adevărata judecată. Cinstind amintirea ta și a faptelor tale, eu, fratele tău, Toader, am ridicat acest monument în 1983”.
Mergând pe urmele documentelor, am descoperit, de curând, în arhiva Revizoratului (Inspectoratului) Școlar un dosar de aproape două sute de pagini referitoare la acest personaj: învățător Ion Benga[9]. Imediat după război, deși invalid, il găsim pe învățătorul Ion Benga în plină activitate la școala Lămotești (1944-1945), Răchitașu (învățător titular, gradul II, 1945-1946), Răiuți (1946-1948), dar și în comitetul de alfabetizare alcătuit de primărie în februarie 1948. Repetarea, cu insistență, a nenumărate scrisori către inspectorul general, prin care făcea propuneri de modificare a unor texte din manualele de citire, istorie, matematică, interpretarea personală a unor reguli gramaticale, au dat de gândit inspectorului general, care, la 8 august 1945, înainta o adresă, atașată la dosarul personal foarte voluminos, prim‑procurorului județului, prin care solicita: „dând semne de demență, trebuie trimis comisiei medicale centrale a Ministerului Educației Naționale. Întrucăt nu poate fi convins să se prezinte de bunăvoie la comisie, vă rugăm să binevoiți a ordona arestarea sus‑numitului învățător, împreună cu dosarul anexat, Comisiei medicale centrale, conform ordinului telegrafic al M.E. N. Nr.113254/945”. A fost internat cu forța în spital la București, dar nu a stat decât puține zile, plecând fără forme de ieșire legală din spital.
Timp de trei ani învățatorul a purtat „corespondență” cu inspectorul scolar, cu ministrul, cu regele Mihai, cu comandantul armatei, cu organele abilitate cu recunoașterea unor „invenții” proprii (Studiu: „Pompa de adâncime”), dar într-un singur sens. Nimeni nu i-a raspuns. Autoritătile corespondau doar între ele, propunând scoaterea de la catedră a acestuia și pensionarea sa.
Invățatorul Ion Benga va refuza permanent ideea unui consult medical psihiatric. Până la urmă va ceda insistențelor fratelui său, Toader, plutonier major în comuna Reghiu la momentul respectiv, care îl va însoți la controalele medicale și va face, el însusi, demersuri la inspectoratul școlar pentru pensionarea fratelui său în 1948.
Diagnostic stabilit de comisia medicală de pe lângă tribunalul Putna: „Ioan Benga, învățător în comuna Reghiu, județul Putna, prezintă o stare depresivă cu delir de persecuție, pentru care i se recomandă un concediu de o lună de zile, timp în care să fie internat la Spitalul de boli mintale București, 22 mai 1948”. Asta pentru că, pe lângă declicul mintal produs de traumele războiului, visa la o Românie Mare, „Un Regat Dacic” , în timp ce țara era sub ocupație rusească!!!
Cu siguranță singurătarea, amintirile de coșmar de pe front, l-au transpus, treptat, într-o lume imaginară, cunoscută doar de el. Și totuși, fratele său în epitaful de pe crucea învățătorului, aduce elogiu inteligenței sale, manifestată înainte de război. Poate ar trebui, totuși, a se analiza mai bine dosarul său de „nebun”, propunerile sale, unele chiar având o logică (cel puțin, propunerile privind unele texte din manuale), logică pe care un bolnav mintal nu ar fi putut să o aibă. Acuzat de demență în 1945, abia în 1948 poate fi pensionat forțat, ceea ce dovedește că de la catedră nu putea fi scos așa de ușor. Nicio inspecție la clasă nu a confirmat că acesta nu corespundea postului de învățator.
Din mulțimea de acte existente la „Dosarul învățătorului Ion Benga” atrage atenția o adnotare făcută de inspectorul școlar general, pe o cerere prin care acesta solicita să i se aprobe căsătoria, întrucât mai fusese respins de trei ori. Pe cerere, rezoluția din 15 mai 1947 era următoarea: „I se comunică solicitantului că nu are voie să se căsătoreasacă cu cine-i place, inspector școlar, Mironescu N. Gabriel”. Nu poate fi, niciodată, permisă o asemenea intervenție inadmisibilă în viața intimă a unei persoane! Fiind o perioadă foarte agitată, de trecere de la democrație la comunism, învătătorul Ion Benga a fost tratat brutal de toate autoritătile, nimeni nu i-a răspuns la „corespondența” sa, considerând‑o ca venită de la un „bolnav mintal”. Iată o propunere simplă și logică, pe lângă multe altele, din partea lui, privind o lecție din manualul de citire: „E iarnă. Toma se bate cu bulgarii de zăpadă”. Textul din manual nu preciza cu cine se bate. Ce observetii face învățătorul Benga? „Toma nu se poate bate singur, ci îi trebuie un „adversar”. Corect ar fi Toma și Costică se bat cu bulgari de zapadă”.
De altfel, nicio hârtie din dosarul său acuzator nu se referea la calitatea muncii la clasă, fiind învățător calificat cu gradul II, ci numai la comportamentul din afara acesteia.
În 1973, când am venit ca profesor la școala Răiuți, mi-a fost dat să-l văd, de mai multe ori pe acest om. Locuia într-o căsuță înconjurată de o vegetație bogată, izolat în lumea lui, vizitat doar de cei apropiați, respectiv familia sa. Mai tărziu am aflat că arboretul bogat constituiau, de fapt, un fel de perdea vie, în fața ochilor curioșilor. Era un bătrân cu față blândă, cu privirea pierdută în altă parte, care, rareori, răspundea la salutul celor ce treceau pe drum… Treceam pe lângă el cu sfială, dar și cu emoție, dar nu am avut curajul, noi, cei care ne desfășuram acivitatea la școala Răiuți, păstorită de el cândva, să-i trecem pragul casei, să-l întrebăm de sănatate. Ba mai mult, când vedea grupul nostru de tinere cadre didactice trecănd pe lângă casa sa, se ascundea de noi. Noi reprezentam „generația comunistă”, iar el se născuse, învățase, trăise o parte din viață într-o altă lume. După spusele unora, „ascundea” în locuința sa valori importante pentru vremea aceea: o mașină de scris și multe cărți rare. Toadera Vlaicu, colegă cu noi și de vârsta apropiată nouă, povestea cum, când era elevă, se ducea la el să o ajute la teme. Era foarte bucuros de vizita ei și o ajuta cu plăcere, nedând dovadă de niciun semn care să-i provoace o teamă cât de mică. Același lucru îl mărturisește și Daniela Maftei (fostă Benga), profesor la învățământul primar de la școala gimnazială Șindrilari, vecină și ruda mai îndepărtată cu el, care îl vizita, pe când era copil. Îi povestea din întâmplările sale din timpul războiului, dar, mai ales, simțea plăcerea să îi arate lacul său cu pește și grădina cu de toate, precum și ce mai rămăsese din cei 15 stupi pe care îi crestea, încă din timpul „cercetării” sale. De aici se poate trage concluzia că sufletul său dedicat copiilor, nu fusese cu nimic alterat. Am insistat pe acest subiect pentru că personajul principal a fost un slujitor al școlii, căruia, în momentul greu al vieții sale, autoritățile nu au manifestat înțelegere, ci au apelat la instituțiile de forță. S-a închis, ca într-o carapace, în fața răutății lumii, deschizându-și sufletul doar unor suflete curate, de copii.
În continuare se va prezenta numele descendenţilor lui Stoica (Andrei) Vlaicu, cel în casa căruia a luat fiinţă prima şcoală din Riuţi, descendenţi care s-au ramificat în mai multe neamuri răspândite în mai multe sate ale comunei, sau plecați în alte colțuri ale tării și lumii, iar unii dintre ei au fost sau sunt oameni de bază ai învăţământului.
ARBORE GENEALOGIC
VLAICU
| NIȚĂ VLAICU | |||
| STOICA proprietarul casei în care a funcţionat prima şcoală din satul Răiuţi | ANDREI VLAICU | STANCA | DULICA |
STOICA VLAICU + Catrina – 9 copii
1. Radu (învăţător) + Marioara (învăţătoare) – 2 copii. 1. Ion (prof. lb. română – inspector scolar) + Mioara (2 copii : Traian şi Adriana)
2. Radu
2. Ion +Aspazia (Ecaterina) – învăţătoare – 3 fiice: 1. Lucica 2. Olimpia 3. Didina
3. Vasile + Ioana – 2 copii: 1. Tiţa (4 copii Lucică, Maftei, Nelu, Viorel) 2. Gheorghe
4. Nică + Siţa – o fiică, Coca
5. Cristea + Florica – 3 copii: 1. Rodica 2. Nelu (o fiică, Alina) 3. Dorina (o fiică, Adina)
6. Rada + Ion Maftei – o fiică, Eleonora + Coman Mocanu – 5 copii: 1. Ionica (prof. înv. Primar) + Costel Zară (o fiică, Daniela) 2. Nina + Costache Tudorache (2 copii: Ionel şi Tatiana) 3. Ionel + Nuţa (prof. înv. Primar) – 3 copii (Mihail – Victoraş, Maria, Ana) 4. Nicuşor + Valentina (1 copil, Nicolae) 5. Valentin
7. Stana + Toader Avram – 4 copii: Toader, Nicuşor, Ionel, Lenuţa
8. Stanca + Coman Danţiş – 5 copii: Nicuşor (copii Dorinel şi Felicia), Ştefan (Vasile, Marian, Daniel, Ionuţ, Florentina, Silvica), Ioana, Florica, Lenuţa
9. Ioana + Toader Trif – 4 copii: Măndica (fiu Iulian), Maricica (fiică Luisa), Mitică (fii Alina şi Adelu), Nicuşor (fii Cătălin şi Antigona).
STANCA + Ştefan Lal – 3 copii
1. Nastasia + Petrache Acatrinei – 5 copii: Ion (fii: Ionel şi Doru), Radu (fii:Daniel, Valentin), Ioana, Stan, Ioana
2. Ioana + Neculai Moldoveanu – 5 copii: Ioniţă, Niţă, Marioara, Ioana,. Nastasia
3. Ion + Smaranda – 2 copii: Dumitru cu 3 copii (Adriana, Culiţă, Gina) şi Stan cu 4 copii (Ionel, Fănică, Victor, Culiţă).
DULICA + Stoica Roiniţă
1. Gheorghe + Ileana – o fiică, Ioana + Stan Irinoiu – 4 fete Măndica, Florica, Milica (fiică Sinica – prof înv. Primar, Doru), Ioana
2. Rada + Maftei Iftimie – 7 copii: Marioara + Nicuşor Zară – un fiu Culiţă – o fată, Gheorghe + Zamfira – un fiu Ionel, Catrina+ Simion Poenaru – doi fii (Gheorghiţă şi Neculai), Neculai, Nicuţa cu 3 fii, State cu o fiică, Radu cu un băiat (Maricel)
3. Ilinca + Ion Popescu – o fiică Rada + Stan Popescu – un fiu Ionel + Sinica – Ionuţ
Stoica Vlaicu, proprietarul casei în care a funcționat prima școală din Răiuți, cu nepotul său, Nelu Vlaicu
Am insistat numai pe această ramură a arborelui genealogic al lui Stoica Vlaicu, proprietarul localului primei şcoli din Răiuți, menționând că în rândul generaţiilor următoare, se află şase cadre didactice, alături de ingineri și alți specialiști în diverse domenii.
Concluzie
Școala Raiuți a funcționat timp de 112 ani, din 1912 până în 2024 (anul viitor își va suspenda cursurile). Pe la catedră s-au perindat o mulțime de cadre didactice, multe cu calități reale, corespunzătoare misiunii de dascăl. Voi aminti doar câteva, pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului, ca simplă colegă, sau de pe poziția mea de director: Tudorancea Mitica, Tudorancea (Cațan) Atena, Cațan Viorel, Ene Anton, Cernica Lina, Grobnicu Florentina, Negroiu Mioara, Vrăjitoru Elena, Lăzărică Marilena, Hagiu Mariana, Chipăilă Mihaela, Mocanu Nuța, și multi altii. Alaturi de aceștia au fost mulți fără studii corespunzătoare, dintre care, majoritatea s-a străduit să raspundă cerințelor sistemului de învățământ.
În cadrul școlii Raiuți s-au instruit și au plecat la studii liceale și apoi postliceale sau universitare numeroși oameni specializați în diferite domenii. Voi aminti doar câțiva pe care îi cunosc, dar a căror listă va trebui, cu siguranță, completată:
Benga Ion – învățător;
Benga Pavel – învățator;
Chipăilă V. Dumitru – absolvent facultatea de drept;
Enache Cornelia – inginer;
Hagiu Liliana – inginer;
Hanu Ionuț – ofițer;
Hanu Vâlcu – inginer;
Lal Stefan – inginer;
Lepădatu Mădălina – inginer;
Maftei Adina – inginer;
Maftei Claudia – inginer;
Maftei Cristina – inginer;
Maftei Daniela – profesor înv. primar;
Maftei Gherghina – economist;
Maftei Măriuța – inginer;
Maftei Stratița – inginer;
Mocanu (Zară) Ionica – profesor învătământ primar;
Mocănașu Nina – asistent medical;
Pârvu Ion – preot, decedat;
Pârvu Mihaela – inginer;
Trif Alexandru – inginer;
Trif Costache – inginer;
Trifu Duduca – asistent medical;
Trif Ștefan – inginer;
Trifu Rodica – absolvent facultatea de drept;
Trif Valerica – profesor;
Țăranu Sandel – ofițer;
Zară Ion – profesor universitar;
Zară Dorina – inginer;
Zară Monica – specialist IT;
Zară Stoica – învățător;
Zara Toader – medic veterinar, decedat;
Zară Trifan – învățător;
Vlaicu Alina – inginer;
Vlaicu Ionel – primul student din satul Răiuţi, decedat în anul al II-lea, facultatea de geologie;
Lista poate continua…. Sunt și mulți absolvenți ai diferitelor licee.
De pe bancile școlii Răiuți au ieșit, mai ales, oameni, în sensul cel mai deplin al cuvântului! Oameni, dintre care unii nu au avut posibilitatea sau disponibilitatea de a urma “școli înalte”, dar au știut să îsi formeze un viitor, o familie temeinică, întreprinzători în diferite domenii, buni meseriași, buni gospodari, cinstiți și harnici. Din nefericire, mulți s-au răspândit prin lume, lăsând “Vatra” în seama batrânilor, care “pleacă”, treptat, “la locul lor”, lasând satele aproape pustii…
Grădiniţa Răiuţi
S-a înfiinţat în 1975 într-o sală de clasă a localului construit în 1969 şi a funcţionat până în 1985, desfiinţându-se ca urmare a scăderii numărului preşcolarilor.
La această unitate au funcţionat trei educatoare, după cum urmează:
– Gociu (Rotaru) Elena: 1975 – 1977;
– Stoinoiu (Trifu) Georgeta: 1977 – 1979;
– Huzună Patriţa: 1979 – 1985.
În anul 2008 se reînființează grădinița Raiuți, la care vor funcționa următoarele educatoare:
- Mocanu Nuța: 2008 – 2010;
- Dobre Florentina: 2010 – 2012;
- Călinoiu Măriuța: 2012 – 2015;
- Stratulat Maria: 2015 – 2018;
- Dobre Florentina: 2018 – 2019;
- Hagiu Andreea: 2019 – 2021.
În anul 2021 grădinița se desființează, având aceeași cauză ca și școala: numărul extrem de mic al copiilor.
[1] De fapt este vorba despre Stoica Vlaicu din satul Răiuți, frate cu Andrei Vlaicu, ambii fiind fii Niță Vlaicu.
[2] Arhiva Școlii Reghiu, dos. Diverse, 1934 -1935
[3] Idem, Corespondență 1936
[4] Arhiva Școlii Raiuți, registrul de inspecție, 1960, pag. 1
[5] Idem, pag. 32
[6] Idem, pag. 70
[7] Arhiva Școlii Reghiu, Corespondență 1939
[8] Idem, Corespondența 1944
[9] Arhivele Statului Focșani, fond Inspectoratul școlar, dos. 113/1945