Este un sat care și-a luat numele de la forma de relief pe care este așezat: un uluc depresionar (jghiab). Casele, cândva populate în totalitate, sunt răsfirate printre livezi de pruni sau ascunse după mici coline.
Accesul în acest sat se face pe două căi:
- pe valea Reghiului – Piscu Reghiului spre nord;
- direct din satul Farcaș, fie pe un drum sătesc ce pornește din dreptul localnicei Măriuța Pepene, fie pe altă cale de acces ce pornește spre sud- vest, după ce se trece de magazinul sătesc.
De menționat că pârâul Reghiu a fost, din vechime, o “poartă” spre Vrancea arhaică. Pe aici circulau atât turmele de oi, în transhumanță (munte – câmpie și invers), cât și oamenii înspre și dinspre munte (Vrancea arhaică și Transilvania).
Dealul Hâjma, care străjuiește la vest satul Jgheaburi, ne furnizează câteva “povești” interesante:
1. Pe acest traseu (trecând pe lângă Hâjmă spre Năruja) a trecut regele Carol I, însoțit de Ion C. Brătianu, voind să cunoască Vrancea istorică. Din Vrancea a venit în întâmpinarea oaspetelui regal, sus pe Dealul Reghiului, Polcovnicul (colonelul) Ioniță Șărban, din Naruja, fiul preotului Șărban Bălan.
2. Dealul Hâjma este cântat de poetul popular Ivancea Merăuță din satul Reghiu, erou în primul război mondial, în poezia:
” Rugămintea din urmă a sergentului Ivancea”:
“Iar când pe al Sovejei deal
Ajunse primul nostru val
De luptători, o, Doamne!
Am stat în deal, pe loc privind,
Cu ochii zarea cuprinzând,
Spre-a Hâjmei lungi coline…
Și-am tot privit, cu dor nebun,
Spre satul meu și-al meu cătun,
Cuprins de nerăbdare,
Crezând că, poate, în curând,
Vom liberă și-al meu cătun
De hoardele barbare!”
(Ana Hanu – „Monografia comunei Reghiu”, Editura Pallas, Focșani, 2002, pag 15)