Autor Hanu Ana
“Bogată comună, săraca”!!!
ROCILE DE CONSTRUCȚIE
Studiind structura geologică a zonei comunei Reghiu, specialiștii în domeniu, geologii Mihail Canianu și Aureliu Candrea, în 1897 concluzionau:
“Rocele care compun stratele acestui sistem sunt:
1) argilurile marnoase cu plăci de gresie pestrițe, roşii, verzui şi cenușii, cu cordoane şi plachete de ghip fibros şi cu cristalele grupate;
2) gresiile cu bobul mai mult sau mal puțin mic, unele foarte grosolane şi nefiind chiar de cât niste adevarate conglomerate, culoarea lor este cenuşie gălbue şi chiar cu totul verde; această din urmă fâşie, care se recunoaște după culoarea-i foarte pronunțată, merge de la Andreiaș pină la muntele Răiuţul, trecând prin Secătura, care formiază înălțimile malului drept al Righiorului, alte gresii forte micăcioase, se presintă, când în straturi mai mult sau mai puţin groase, când în plachete șisțoase”.[1]
În anul 1935 alt geolog cerceta zona exterioară a Curburii Carpaților, Mircea Păucă. Constatările pe teren vor fi transpuse apoi într-o lucrare științifică, publicată în 1942[2]. Acesta informa autoritățile județului Putna că roci de construcție sunt, din abundență, pe valea Milcovului, începând de la Andreiașu, Reghiu, Mera.
Mircea Păucă sesiza pe pârâul Reghior gresii și gipsuri impregnate cu țitei, iar la Răiuți o gresie de calitate superioară, care putea fi folosită la pavajul strazilor.
Primăria orașului Focșani, având nevoie de roci de construcție pentru repararea sau pavarea străzilor se adresa, la 30 decembrie 1935, Direcţiunii Generale a Minelor, Apelor şi Carierelor din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului, arătând că: „Muntele Răiuţu din Judeţul Putna are un masiv important de piatră, gresie dură de vârstă eocenă de care Primăria Oraşului Focşani are o imperioasă nevoie de a-1 exploata pentru diferite lucrări edilitare ale oraşului şi regiunei. Această gresie formând masive la zi, avem onoare a vă ruga să binevoiţi a acorda Primăriei Focşani dreptul de exploatare al întregului masiv pe termen maximum prevăzut de lege„.[3]
La 30 ianuarie 1936, Primăria Focșani repeta solicitarea printr-o nouă adresă, înregistrată cu nr. 1474:
“Avem onoarea a vă ruga să binevoiți a dispune … să se înscrie prezenta cerere în registrul special, trimis, onor, Ministeruluui de Industrie și Comerț, cu rugămintea de a ni se elibera un permis exclusive pentru exploatarea gresiei în limitele unui perimetru de 50 de hectare la cariera din munții Răiuțu, situate pe teritoriul comunei Reghiu, județul Putna. Cum materialul ce formează obiectul exploatării ce avem onoarea a solicita prin prezenta cerere, sunt clasate la masa de roce commune, prin art. 2, clasa XII din legea minelor, în termen de 60 de zile vom completa actele conform legii.”[4]
Luând în considerație cererea Primăriei Focsani, care solicitase permis de exploatare și în alte locații din județ, Direcția Minelor solicită o documentație clară și imediată, dacă se dorește rezolvarea acesteia în cel mai scurt timp: “Prin prezenta avem onoarea a vă aduce la cunoștință că cererile dv. prin care solicitați acordarea a câte unui permis exclusive pentru exploatarea gresiei în limitele unor perimetre de căte 50 ha fiecare, situate în comuna Reghiu, Vizantea și Soveja, județul Putna, au fost înregistrate la nr. 2715, 2716, 2717 din 31.I.1936 din registrul de intrare.
Pentru a putea fi înscrise în registrul special, și deci a avea prioritate legală, va rugăm să înaintați o hartă a regiunii … ce va cuprinde perimetrul vizat și chitanța pentru plata taxeide 500 lei (art. 3 și 235 din L.M.).
Pe hartă perimetrul va fi fixat în raport cu perimetre importante și fixe (biserici, poduri, puncte trigonometrice, cote importante, etc.), față de care se va indica distanțele vârfurilor.”[5]
Până la perfectarea actelor, primăria va solicita depozitului de specialitate din București uneltele necesare pentru viitoarea exploatație: “Avem onoarea a vă ruga să binevoiți a ne furniza prin delegatul nostru, C. Andreescu (maistru pietrar), următoarele:
- 6 buc. ciocane cu două capete I, 1/2, a 120 lei buc;
- 2 “ “pietrar de 7 kg, a 420 lei buc;
- 1 ‘ “ 9 kg, a 600 lei buc.
Necesare pentru exploatare gresie tare.” [6]
La 29 august 1936, Primăria Focșani, prin adresa nr. 12127, comunica Primăriei Reghiu următoarele:
“Ca rezultat al cercetărilor făcute în acea comună de dr. geolog Mircea Păucă de la Institutul Geologic al României, dimpreună cu d-l I. Romanoai, secretar general al Primăriei Focșani, avem onoarea a vă înștiinta că Duminică, 30 crt. sosește în localitatea dv. domnul I. Romanoai dimpreună cu d-l C. Andreescu, maistru pietrar, pentru cercetarea masivului de piatră al muntelui, spre a lua probe necesare în vederea exploatării pentru trebuințele necesare orașului Focsan i- pavări de stradă și trotuare. Ținând cont de importanța ce prezintă această chestiune, vă rugăm să dați concursul necesar. În cursul săptamânii viitoare vom veni și personal în Comuna Reghiu pentru fixarea punctelor de exploatare”[7].
În aceeași dată, se trimite o adresă, cu nr. 12128 și către posturile de jandarmi de pe Valea Milcovului, solicitând sprijinul acestora în deplasarea în comuna Reghiu, în siguranță a căruței cu trei persoane și unelte de lucru:
“La cerere, vă rugăm a da concursul dvs. oamenilor din serviciul comunei (Focsani n.n.), Vasile Cojocaru maistru fierar, Gheorghe Strat și Grigore Curca, însoțitori de căruța Primariei, având doi cai deriș (roșcați n.n.), ce merg în interesul comunei Focșani în comuna Reghiu. De va fi necesar, vă rugăm să găzduiți la noapte la postul de jandarmi, pentru a-și continua drumul Duminică 30 august.” [8]
Căruța și cei trei oameni ai primăriei erau necesari pentru transportul uneltelor la Vârful Raiuți, întrucât drumul era greu accesibil. Deplasarea secretarului general al Primărie Focșani, însoțit de maistrul pietrar C. Andreescu în comuna Reghiu, se va face cu mașina, nu numai Duminică 30 august 1936, ci și luni 31 august, așa cum reiese din cererea de decontare a șoferului C. Mironescu și a chitanței de achitare a sumei:
“Chitanță
1800 (una mie opt sute) lei am primit de la casieria comunală, ce reprezintă costul transportului cu mașina în Comuna Reghiu, județul Putna, a d-lui I. Romanoai, Secretar General al primăriei, însoțit de d-l C. Andriescu, maistru pietrar, în zilele de 30 și 31 august 1936.”[9]
Ce s-a constatat în cele două zile de examinare a Răiuțiului nu se menționează în documente, dar se presupune, logic, că au fost concluzii positive de vreme ce la 4 septembrie se va face o nouă deplasare la Reghiu, fiind solicitat să participe, alături secretar și maistrul pietrar și alt specialist: “Cu onoare vă delegăm ca împreună cu noi și Inginer Gheorghe Constantinescu, șef serv. tehnic communal, să ne însoțiți și a vă deplasa în Comuna Reghiu și Andreiașu pentru examinarea carierelor de piatră.”[10]
De data aceasta concluziile sunt cert positive. Piatra de Răiuți era valoroasă! Dovada o constituie acțiunea Primăriei Focșani, care pe 8 septembrie 1936 cumpăra, pe lângă veselă, toate meterialele necesare maistrului pietrar și ajutoarelor sale. Maistrul avea obligația de a sta în permanență la carieră pentru a asigura calitatea și ritmicitatea muncii.[11] Primăria Focșani avea mare nevoie de piatră, altfel nu se justifica interesul și graba amenajării acestui punct de lucru.
Informată, nu se știe sursa, de demersul Primăriei din Focșani la Reghiu, o locuitoare a orașului oferă spre vânzare primăriei, pe data de 2 septembrie, unelte necesare exploatării:
“ Domnule președinte
Subsemnata Aurelia Covaci din acest oraș, strada Brăilei, nr. 2, fiind informată că Primaria are nevoie să-și procure diferite unelte necesare pentru exploatarea carierelor de piatră din Muntii Vrancei, cu onoare vă ofer următoarele, absolute în stare bună de funcționare:
1/. 1 Foaie complete cu accesoriile ei, cu 1/0,70 m;
2/.1 Nicovală 60 kg;
3/. 1 Menghină 25 kg;
4/. 1 Clește mare de fierărie;
5/. I Cap de oțel de 2 kg.
Prețul acestora fiind de 5000 lei total.”[12] Uneltele sunt achiziționate imediat, conform facturii emise de primărie.[13]
Cariera de piatră de la Răiuți a început imediat activitatea. Deja pe 12 septembrie 1936 secretarul Romanoai primește delegația cu nr. 13060, să meargă în control la Reghiu „pentru controlarea lucrărilor începute de exploatarea carierei de piatră ce se va întrebuinţa la construiri de strade”.[14]
La 5 decembrie 1936 un nou transport cu unelte se deplasa la Reghiu, Primăria Focșani solicitând, din nou, sprijinul jandarmeriilor locale: “Vă rugăm a se da concurs la cerere lui Vasile Barbu și Gheorghe Strat din serviciul primariei, cari merg în comuna Reghiu, având un cotigar cu doi cai, spre a duce scule și diverse materiale”.[15]
Primăria Focșani înregistra multe nemulțumiri din partea cetățenilor care locuiau pe străzi nepavate sau deteriorate pe timpul iernii. În martie 1937, profitând de timpul favorabil, arhitectul șef al Primăriei Focșani, Jack Korner, solicita a se aproba angajări suplimentare la pavajul străzilor, care presupun următoarele sume:
“Pentru echipa de savură[16]
Un meșter cu lei 140 pe zi;
Un ajutor cu lei 80 pe zi;
Patru lucrători cu lei 60 pe zi / om.
Pentru echipa de pavaje
Un meșter cu lei 140 pe zi;
Un ajutor cu lei 80 pe zi;
Un bătător cu lei 80 pe zi;
Patru lucrători cu lei 60 pe zi / om.
Având în vedere că timpul este favorabil, vă rugăm să aprobați.”[17]
Maeștri pavagii erau Toma Mărgărit, Dinu Lungu și Neculai Gâdea.[18]
Cum echipele de lucru la pavajul străzilor lucrau din plin, se deduce că și activitatea la cariera de la Raiuți era la fel de intensă. Furnizorul de material era Stavăr Voicu, care câștigase licitația, aducând nisip și pietris din albia Milcovului, iar roca pentru pavele de la cariera de piatră din Vârful Raiuți.
În ultimul trimestru al anului 1936 se reconstruieste pavajul din strada Regina Elisabeta, începând din strada Dogarilor până la Bulevardul Mihail Strudza.[19]
Pe parcursul anului 1937 s-a lucrat din plin și la cariera de la Răiuți și la pavaje. Iată căteva lucrări din primele două trimestre:
– se reface strada Mare a Unirii colț cu I. C. Brătianu și colț cu Str. Precista; [20]
– reparatii în strada Cuza Vodă;
– pietruirea din dosul Gării Focșani până la b-dul Lascăr Catargiu;
– pavarea cu piatră a pieței;
– strada Brăilei – 850 m.l.;[21]
– împrejurimile teatrului Maior Gh. Pastia.[22]
Într-un raport al arhitectului șef, Jack Korner, din 19 octombrie 1937 se specificau următoarele lucrări din al treilea trimestru:
“Str. I.C. Bratianu – 2020 m.p.;
Piața Moldovei – 31 m.p.;
Str. Primăverei – 35 m.p;
Str. Av. Muntenescu – 174 m.p.;
Str. Mare a Unirii – 87 m.p.;
B-dul Carol 350 – m.p.;
Str. Gr. Bălănescu – 45 m.p.;
Str. P. P. Carp – 8 m.p.;
Str. Al Lahovari – 2 m,p.;
Str. Precista – 15 m.p.
Total 2767 m. p.”[23]
Începând cu anul 1938 ritmul lucrărilor de pavaj scade simțitor, deci și cererea de piatră. Cariera de la Răiuți și-a diminuat activitatea până la desființarea inevitabilă în iarna anului 1937 – 1938.
Cercetările geologice dintre anii 1969 – 1972 fac referire şi la potenţialul litic al localităţii Reghiu. Astfel, sunt remarcate tufurile care ,,.se utilizează pe plan local în construire de locuinţe. Se prezintă în strate cu grosimi decimetrice de culoare cenuşie – verzuie, intercalate în gresii şi marne.”[24]
Existenţa în subsol a rocii calcaroase din abundenţă, pe pârâul Milcovelu a determinat autoritățile locale în 1950 să se adreseze autorităților județene, solicitând deschiderea unei varnițe[25]: “Avem onoarea a vă raporta că în această comună ar putea să se înfiinţeze una carieră de var … de unde s-ar putea aproviziona chiar întreaga plasă”.[26] Varnița a funcționat o perioada scurtă, dar suficientă pentru a rămâne în memoria localnicilor și a da pârâului din apropiere denumirea de “Varnița”.
***
[1] Mihail Canianu și Aureliu Candrea, op. cit, pag. 261
[2] Mircea Păucă, Asupra reţelei hidrografice şi morfologiei regiunii de la Curbura de SE a Carpaţilor în Revista Geografică Română, nr. V, fasc. 1 – II, Bucureşti, 1942
[3] Cronica Vrancei, vol. XVI, Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu “Aspecte privind exploatarea carierelor de piatră din Județul Vrancea”, pag. 243
[4] Arhivele Statului Focșani, Fond Primăria Focsani, pag. 3
[5] Idem, pag. 9
[6] Idem, pag. 20
[7] Idem, pag. 21
[8] Idem, pag. 22
[9] Idem, pag. 27 – 28
[10] Idem, pag. 26
[11] Idem, pag. 32
[12] Idem, pag. 29
[13] Idem, pag. 30
[14] Idem, pag. 33
[15] Idem, pag. 68
[16] ”savură” – material granular obținut prin concasarea rocilor, întrebuințat la construirea „macadamurilor” (gen de pavaj în mai multe straturi, piatră mărunțită și îndesată cu compresorul și impregnată cu gudron;
[17] Idem, dos. 40/1937, pag. 20
[18] Idem, pag. 24
[19] Idem, dos. 149/1936, pag. 81
[20] Idem, pag. 20
[21]Idem, dos. 40/1937, pag. 124
[22] Idem, dos. 40/1937, pag. 196
[23] Idem, pag. 298
[24] Ionuţ Iliescu, Aurora – Emilia Apostu, op. cit. pag. 245
[25] Varniţă- ladă de scânduri deschisă în partea de sus şi îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului ; groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var;
[26] Arhivele Statului Focșani, fond Primăria Reghiu, dos. 2/1950, pag. 6