Titlul exprimă un mare adevăr.
Era în toamna anului 2003, când o femeie din satul Răiuţi, Vlaicu Toadera, stabilită în oraşul Focşani, avea un vis pe care îl voi reda mai jos:
“În vis m-am întâlnit cu Sf. Nicolae pe terenul unde este construită acum biserica din Răiuţi, teren care îmi aparţinea. M-a intrebat de trei ori dacă nu vreau să renunţ la acel teren. I-am răspuns că renunţ, apoi ne-am despărţit. După trei săptămâni m-am visat din nou în Răiuţi, pe dealul Băciucului, unde m-am întâlnit cu o persoană de sex feminin îmbrăcată în negru, care m-a întrebat unde merg. I-am răspuns că merg la mănăstire. M-a sfătuit să merg la Sf. Mina şi că îmi va trimite o fetiţă să mă conducă acolo. Aceasta a dispărut şi în locul ei a apărut o fetiţă de 3 – 4 ani, care m-a luat de mână şi m-a dus exact pe terenul amintit mai sus, apoi a dispărut. Menţionez că terenul era împădurit, doar cu un ochi mic de poiană exact în locul unde se va amplasa biserica. Toate materialele, recuperate mai târziu prin decopertare, vor fi folosite la construirea bisericii.
După aceste vise am fost la duhovnicul meu de suflet, pr. Ciprian Grădinaru şi i-am povestit tot, apoi la pr. Victorin Oneli (mănăstirea Sihăstrie), la pr. Stefan Argatu (Slobozia Ciorăști), pr. Iustin Pârvu (mănăstirea Petru Vodă), Pr. Vrânceanu Ionel (Focșani) şi toti mi-au spus acelaşi lucru: că acolo trebuie să fac o biserică. Mi-au promis că mă vor ajuta cu rugăciunea.”
Ne cunoşteam. Mi-a împărtăşit şi mie planul său şi i-am dat curajul de a merge înainte, dar spunea că are persoane potrivnice. Trebuia să aibă loc o şedinţă cu locuitorii satului Răiuţi, care aparţinea de parohia Reghiu, la care va participa şi preotul paroh, precum şi primarul comunei. Ar fi urmat ca parohia Reghiu să se despartă în două, cee ce ar fi produs unele nemulţumiri. I-am promis că îi voi fi alături şi voi participa şi eu la acea adunare.
Adunarea a avut loc la Școala Răiuţi. Părerile locuitorilor satului erau împărţite: unii susţineau că este suficientă biserica existentă. Mulţi, însă, erau bucuroşi că vor avea biserică în satul lor şi că nu vor mai fi nevoiţi să parcurgă, pe jos, de multe ori pe vreme nefavorabilă, un drum lung de câţiva kilometri, pe panta anevoioasă a „Priporului”. Au avut loc discuţii aprinse pro şi contra. Existau îndoieli asupra posibilitătilor financiare, necesare ridicării unei biserici. Îmi amintesc că am luat cuvântul şi eu, exprimându-mi uimirea şi admiraţia că o femeie are un asemenea curaj şi chiar am adus critici oponenţilor, atrăgându-le atenţia că în loc să se bucure, se opun. “Se va face o biserică, nu o cârciumă!” le-am spus.
Iniţiatoarea construirii viitoarei biserici, Vlaicu Toadera a garantat că va dona terenul pentru construcţie şi va fi ctitor principal împreună cu fiii, promiţând sătenilor că va face toate eforturile cu care o va înzestra Dumnezeu să sensibilizeze pe toţi credincioşii ortodocşi pe care îi cunoaşte, să participe la acţiunea de strângere a fondurilor. Alături de ea au venit marea majoritate a celor prezenţi, astfel că urma să se treacă la treabă. Primii bani folosiţi la demararea documentaţiei şi începutul construirii bisericii au venit de la Toadera Vlaicu şi copiii săi. Dar, pe parcurs, au urmat multe discuţii, piedici, ispite în calea femeii hotărâte să-şi îndeplinească făgăduinţa faţă de Dumnezeu. Unii îi spuneau în faţă: „Eşti o nebună!”, altii că „N-ai ce face cu banii!”. Nu s-a descurajat, având pe Dumnezeu ca ajutor şi sprijinul încurajator al copiilor săi şi al celor iubitori de lăcaşuri sfinte. Din donaţii făcute, fără excepție, de toți oamenii modeşti locali, precum şi din alte părţi, se va înălţa, treptat, biserica. Toadera Vlaicu umbla, în stânga și în dreapta, pentru colectarea de fonduri. Îmi relata o întâmpmlare la întâlnirea sa cu omul de afaceri Gigi (Gheorghe) Becali, care venise la Vadu Roșca să reconstruiască o parte de sat, distrus de precipitațiilor torențiale din anul 2005. A ajuns și aici, știindu-l un om caritabil. Când i-a spus despre ce este vorba, acesta a sunat la primărie să confirme. Nu se știe cine a răspuns la telefon, cert este că a spus că „Este o nebună, avem biserică!” Totuși Gigi Becali a avut încredere în femeia din fața sa și a scos o sumă de bani, pe care o avea în buzunar, și i-a dat-o acesteia. Din partea primăriei nu a avut sprijinul necesar, iar dacă a fost nevoie de autentificarea unor documente, s-a făcut pentru că aşa prevedea legea.
Vlaicu Toadera povesteşte mai departe: “din 2004 până în 2005 m-am ocupat cu actele şi proiectul. Pe 9 mai 2005 au început săpăturile la fundaţie, iar până în toamnă s-a ajuns cu zidăria până la acoperiş. S-a făcut prima sfinţire de către arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Epifanie Norocel. În Postul Paştelui 2006 s-a făcut acoperişul din scândură, iar în vară s-a acoperit şi cu tablă. În 2007 s-a aşezat stolăria, s-a tencuit biserica, interior şi exterior şi s-a procurat mobilierul. De tencuit, stolărie şi mobilier s-a ocupat preotul Vlad Melu de la biserica Reghiu, care a încasat de la Ministerul Cultelor 1,2 miliarde lei (valoarea în 2007). În tot acest timp eu m-am preocupat de procurarea obiectelor de cult.
În toamna anului 2007 a avut loc prima slujbă de Sf. Liturghie în biserica Răiuti, ţinută de preotul Valentin, trimis de la episcopie, care a fost preot paroh până în primăvara anului 2008“.
Bucuria sătenilor a fost foarte mare. Mai ales în rândul bătrânilor care, ei și strămoșii lor, au fost nevoiți să înfrunte o distanță foarte mare până la proxima biserică, cea din satul Reghiu. Și nu este mai puțin adevărat ca distanța foarte mare de biserică duce, uneori, pentru unele firi mai slabe în credință, la depărtarea sufletească față de Dumnezeu.
Ceea ce nu a spus Toadera Vlaicu în relatarea de mai sus este că inainte de construirea bisericii a ridicat, la răscrucea drumurilor spre viitoarea biserică, o troiță foarte frumoasă, care anticipa viitorul lăcaș de cult.
Toadera Vlaicu împreună cu copiii și nora
Toadera Vlaicu azi
După retragerea preotului Valentin de către episcopie, la biserica Răiuţi a venit preotul Popa Nicolae, proaspăt absolvent al facultății de teologie, care va fi și profesor de religie la școlile comunei.
Activitatea desfășurată aici o va relata chiar dumnealui în continuare: “Am fost hirotonit preot deacon pe 17 mai 2008 şi preot pe 18 mai 2008, de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei. Din mila Lui Dumnezeu am fost numit la parohia Răiuţi la 1 iunie 2008.
În perioada cât am slujit la această sfântă biserică am girat realizarea, împreună cu enoriaşii, la o serie de lucrări. Astfel, în toamna anului 2008, din donaţiile benevole ale credincioşilor, a fost construit un zid în partea de nord a Sfintei Biserici, pentru a împiedica aluviunile de pe deal să se depună la temelia sfântului lăcaş şi a opri umezeala.
În vara anului 2009, cu binecuvântare de la Arhiepiscopie, au început lucrările casei parohiale, finalizate în 2010. Tot în cursul acestui an au fost finalizate şi aprobate avizele necesare pentru înfiinţarea noului cimitir parochial, aflat în vecinătatea Sfintei Biserici.
În cursul anilor 2011- 2012, sfântul lăcaş, purtând hramurile “Adormirea Maicii Domnului’ şi “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, a fost împodobită cu “fresco” de către domnul Oprea Lucian din Focşani, prin dragostea bunilor creştini din parohia noastră şi din împrejurimi, precum şi cu un mobilier nou. În aceeaşi perioadă a început construirea casei de prăznuire, cu fundaţie din beton şi schelet din lemn.
Aceste lucrări au culminat cu momentul de mare bucurie duhovnicească în ziua de 23 septembrie 2012, când Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, înconjurat de colaboratori ai Centrului Eparhial şi un distins sobor de slujitori, au oficiat târnosirea (sfinţirea) acestui sfânt lăcaş.
Între anii 2013 – 2014, tot prin contribuţia credincioşilor şi cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Ciprian al Buzăului şi Vrancei, a fost introdusă încălzirea centralizată în biserică şi în casa parohială.
În primăvara anului 2015 am înaintat Centrului Eparhial documentaţia necesară în vedrea aprobării construirii unei troiţe în curtea bisericii, spre cinstirea eroilor căzuşi în cele două războaie mondiale.
În anul 2017 au fost finalizate lucrările la casa de prăznuire precum şi dotările necesare, iar pe 15 octombrie am avut deosebita bucurie de primi vizita I.P.S. Ciprian al Buzăului şi Vrancei, care, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta Liturghie arhierească, a rostit un cuvânt de învăţătură şi a sfinţit casa de prăznuire şi Troiţa Eroilor din curtea bisericii”.
De menţionat că Troiţa Eroilor a fost ridicată prin contribuţia cetăţeanului Vlaicu Ion din satul Farcaș, finanţat de copiii săi, aflaţi la muncă în străinătate.
După cum se vede din rândurile de mai sus, activitatea constructivă a preotului paroh Popa Nicolae a fost foarte intensă, înzestrănd biserica Răiuţi cu tot ceea ce este necesar.
Trebuie subliniat, încă o dată, disponibilitatea locuitorilor din cele trei sate: Răiuți, Farcaș și Jgheaburi, dar și din cătunul Muscocea, care, deși cu posibilități materiale limitate, au contribuit cu o mare bucurie, prin muncă și cu bani, la ridicarea, într-un timp record, a unor construcții valoroase.
În noiembrie 2021 preotul Popa Nicolae s-a transferat la biserica din satul Ivânceşti, comuna Boloteşti.
Preotul Nicolae Popa împreună cu dascalul, Ionel Mocanu (în dreapta sa) și o parte din enoriași, la plecarea sa din parohie.
Casa parohială Răiuți
Din 21 noiembrie 2021 la biserica din satul Răiuţi a slujit preotul pensionar (pe caz de boală) Duţă Mircea Constantin, care, originar din Focşani, şi-a cumpărat o casă în sat. Aerul curat şi liniştea de aici sunt cele mai bune medicamente.
În mai 2023 în această parohie, rămasă disponibilă, a fost repartizat de episcopie preotul debutant Mihalcea Ioan Marian. Pe 15 decembrie 2023, alături alţi 9 preoţi, acesta a fost hirotesit ca duhovnic.. În cuvântul adresat clericilor de arhiepiscopul Ciprian se spunea: „Preotul duhovnic este dator să-i asculte pe credincioşii penitenţi cu răbdare … este preot nu doar opt ore pe zi, ci permanent, aşa cum înţelegem din expresia <cu timp şi fără timp>. De aceea calitatea de duhovnic pe care aţi dobândit-o astăzi, vă responsabilizează şi mai mult”.
Aflat la începutul misiunii sale și în față cu enoriași obișnuiți cu înaintașul acestuia, noului preot și enoriașilor le va fi necesară o perioadă de acomodare. Cert este că că numai o conlucrare strânsă, în conformitate cu dogmele religiei ortodoxe va duce la mântuirea tuturor!
„Nihil sine Deo!” – Nimic fără Dumnezeu!
Consemnat,
Ana Hanu