Suntem un grup de fii ai satelor, nativi sau prin adopție, urmași ai vechilor răzeși, care încearcă să vă împărtășească din frumusețile micului lor RAI, să vă convingă să vizitați aceste locuri mirifice, să participați la obiceiurile și datinile noastre, să le gustați bucatele, într-un cuvânt….să trăiți câteva clipe de viață rurală autentică.
Membri consiliu director
Membri fondatori
Membri in costume populare
Cele trei sate ale noastre – Farcaș, Răiuți, Jgheaburi, dar și cătunul Muscocea (veche moșie a lui Mihaiu Moscovcea, cumpărată în anul 1730 de la Gheorghe Moscovcii și Ștefan Sălăvestru) – aflate pe platoul Farcaș (sau Fărcașele, cum era cunoscut în trecut), la poalele Muntelui Răiuți și ale Dealului Hâjmei, constituie o unitate socio-culturală: ele au apărut, s-au dezvoltat, au supraviețuit împreună, în condiții similare.
„Nu-mi da Doamne cât pot duce!” spune un vechi proverb romanesc. Au fost clipe când oamenii din RAI-ul nostru au „primit” mai mult decât era necesar, au fost puși la grea încercare, au plătit un preț mult prea mare, dar….iată că suntem tot aici!
Acest „picior de plai” a avut o istorie zbuciumată, marcată mereu de lupte și frământări.
Astfel, în jurul anului 1230 călugării catolici unguri – veniți din Transilvania, împreună cu aliații lor cumanii – veniți din Asia – au înființat o Episcopie a cumanilor (după unele indicii chiar pe teritoriul comunei Reghiu – vechiul cimitir medieval), cu scopul de a schimba credința „sălbaticilor” de pe Valea Milcovului.
Ulterior, răzeșii Gegești și Bouroșești – vechi stăpâni ai acestor locuri – au avut de luptat după anul 1705 până după anii 1800 cu tendințele expansioniste ale călugărilor de la Mănăstirea Mera (Mierea, după vechea ei denumire) – care doreau să le ia pământurile moștenite din moși-strămoși, pentru ca în perioada 1804 – 1814 să aibă loc o nouă „bătălie”, de aceasta dată cu boierul Iordache Roset (Rosetti) Roznovanu, vistiernicul (ministrul de finanțe) al Moldovei și indirect cu doi dintre domnitorii țării, Constantin Ispsilanti și Alexandru Moruzi – care și ei voiau aceste pământuri, alături de cele ale răzeșilor vrânceni.
A venit apoi perioada de după al Doilea Război Mondial, când aceeași răzeși s-au opus regimului comunist, care dorea „stârpirea burgheziei, a chiaburilor și clădirea omului nou”, atitudine care a fost plătită cu viața de fostul primar al comunei Reghiu, Ștefan V. Irinoiu și cu ani grei de temniță de către localnicul Radu St. Vlaicu.
Este rândul nostru să luptăm acum pentru salvarea de la dispariție a acestor trei sate și-un cătun.
Se pare că Dumnezeu a hărăzit oamenilor din aceste locuri – răzeși aflați între Mănăstirea Mera și Vrancea arhaică – un destin de luptători, dar și o soartă de învingători.
Indiferent de greutățile care au venit peste noi, am rămas tot creștini – ortodocși, pământurile nu ni le-au luat nici călugării, nici boierii sau domnitorii și nici comuniștii. Răzeși am fost, răzeși suntem și-om fi cât va fi lumea!
Asociația Vârful Răiuți vă oferă posibilitatea de a fi părtași la „bătălia” noastră pentru salvarea acestui „Colț de RAI” lăsat de înaintași, de a salva de la dispariție cele trei sate – Farcaș, Răiuți și Jgheaburi, dar și cătunul Muscocea, ocazie cu care veți descoperi cât de frumoasă este viața la țară, cu al său „ritm în pasul boului”.
Vă așteptăm!